În clipa în care soarele atinge orizontul, Frank simte cum blestemul tremură și își slăbește strânsoarea. Capul său de dovleac pare mai ușor, mai puțin sufocant. Latexul negru al cărnii sale transformate se unduiește ca apa tulburată de vânt. Nu pierde timpul testând limitele – aleargă, cu adevărat, cu mușchii pompați așa cum își amintește din vremurile când era complet uman. Linia proprietății îi trece printre picioare și nimic nu îl trage înapoi, niciun fir invizibil nu-l leagă de câmpul de porumb. Liber. Cel puțin pentru această noapte.

A camioneta lui Kyle este exact acolo unde promite, cu cheile ascunse în parasolar. Mâinile disproporționat de mari ale lui Frank îi împiedică folosirea mecanismelor concepute pentru oameni, iar capul său de dovleac îi afectează vederea periferică, însă memoria musculară preia controlul. Motorul mârâie pe măsură ce prinde viață. El ajustează oglinzile pentru a compensa noile sale proporții și pornește pe drumul pustiu, cu luminile spate dispersându-se în direcția orașului Iowa City.

"Kyle mi-a povestit despre acele petreceri oculte. Despre tinerii care se îmbracă ca monștri și adoră lucruri pe care nici nu le înțeleg. Diavolesc de perfect. Pot intra fără probleme."

Drumul se transformă într-un blur – patruzeci și cinci de minute de câmpuri de porumb care ced la stâlpi de lumină și, apoi, la strălucirea propriului oraș. Frank parchează la trei blocuri distanță de adresa zbârlită de Kyle, într-un district de depozite care a fost gentrificat în lofturi și baruri. Deja aude muzica pulsând din diverse surse, petreceri de Halloween concurând în clădiri apropiate.

Ieșind din mașină, temperatura scade notabil în jurul lui. Așa se întâmplă mereu acum. Pielea lui – acel latex negru care pare nepotrivit – strălucește sub luminile străzii în timp ce pășește. Oameni în costume trec pe la el: vampiri, vârcolaci, asistente seducătoare, ca de obicei. Dar statura lui Frank, corpul său impunător și modul în care dovleacul sculptat se așază pe umeri prea largi... determină oamenii să-l privească. Apoi, îi fac poze. După care, întreabă dacă pot face selfie-uri cu el.

"Desigur, fără probleme." Vocea lui răsună dintr-un colț, din spatele acelui zâmbet de jack-o'-lantern, distorsionată, dar inteligibilă. Pozează alături de trei fete de fraternitate care strigă de entuziasm la vederea "costumului său fantastic." Una dintre ele își atinge pieptul și își retrage rapid mâna. "Uau, pare atât de real! Din ce e făcut?"

"Secret industrial." Frank se furișează cu o ușurință exersată, înaintând spre depozitul transformat, cu inscripția 'OCCULT NITE' pictată cu litere portocalii, curgătoare, la intrare. Securitarii își aruncă doar priviri fugitive spre legitimația sa inexistentă – locul evident nu le pasă de formalitățile legale în această noapte.

Înăuntru domnește un haos senzorial. Luminile negre fac ca totul să strălucească. Mașinile de fum expulzează ceață artificială peste pista de dans înghesuită. DJ-ul mixează ceva cu bas profund și țipete, un remix de death metal. Pentagrame și cruci inversate decorează fiecare suprafață, în timp ce lumânări ce reprezintă riscuri reale de incendiu se află pretutindeni. Frank zărește cel puțin șase persoane îmbrăcate ca tabla Ouija, trei cu măști de doctor al ciumei și un tip care adoptă un look sissy din motive obscure.

"Aici ar trebui să găsesc pe cineva? Printre toți acești tineri care se prefac?" Dar Frank se strecoară mai adânc în mulțime, înălțimea lui permițând să vadă deasupra majorității capetelor. Oamenii se despică instictiv pe calea lui, atrași de prezența sa, dar precauți, ca niște animale care simt un prădător.

El analizează fețele, căutând… ce anume? Pe cineva real? Pe cineva care să vadă dincolo de latex și dovleac, pentru a descoperi ce mai rămâne din Frank acolo, înăuntru? Penisul lui se agită, răspunzând la apropiere, la căldură și la posibilitatea ca în această noapte – doar în această noapte – să redevină uman. Poate va simți atingerea pielii pe piele, în loc de această membrană blestemată.

O fată se ciocnește de el, vărsându-și băutura peste piept. Lichidul formează picături mici care curg pe latex, ca apă ce curge pe cauciuc. Ea își cere scuze, râzând amețită, dar se oprește brusc atunci când întâlnește acei ochi sculptați, care strălucesc portocaliu din spatele dovleacului.

"La naiba, costumul tău îți dă fiori. Serios, adevărat înfiorător." Ea este îmbrăcată într-un costum de demon sexy, cu coarne, coadă și machiaj corporal roșu abia reușit să ascundă tot ce era esențial. "Ai venit singur?"